Cea mai veche amputație din lume, găsită la un schelet din Neolitic

Un schelet vechi de 31.000 de ani găsit în peștera Liang Tebo din partea indoneziană a insulei Borneo are un picior amputat chirurgical, fiind cea mai veche amputație chirurgicală găsită vreodată; aceasta schimbă complet cunoștințele despre dezvoltarea medicinei preistorice.

Deținătorul recordului anterior pentru cea mai veche amputație, un fermier din  Neolitic cu antebrațul stâng amputat, găsit în Franța, are doar aproximativ 7.000 de ani.

• Cel mai vechi virus uman, descoperit în oase de neanderthalian
• Ziua în care „fecioara din Orleans” a intrat în rândul sfinţilor

Gândul predominant a fost că dezvoltarea medicinei s-a întâmplat după Revoluția Agricolă, deoarece tranziția de la stilul de viață activ de vânător-culegător la stilul de viață agricol mai sedentar a dat naștere la noi probleme de sănătate.

Consensul comunității științifice a fost că procedurile medicale complexe, cum ar fi amputația chirurgicală, care necesită cunoștințe detaliate despre anatomie, cel puțin suficientă farmacologie pentru a evita infecția și abilități tehnice, au fost realizate abia după ce oamenii au renunțat la migrare, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, scrie The History Blog.

Ce ne spune cea mai veche amputație despre oamenii din Neolitic?

Descoperirea tânărului din Borneo care a trăit cu peste 20.000 de ani înainte de Revoluția Neolitică și nu numai că i s-a îndepărtat o treime din piciorul stâng inferior, dar care a mai trăit 6-9 ani după operație, indică faptul că grupurile de vânători-culegători, cel puțin în Asia, dezvoltaseră abilități medicale avansate cu milenii înainte de introducerea agriculturii.

Scheletul a fost dezgropat în 2020 în camera centrală a peșterii Liang Tebo. Corpul fusese înhumat într-o poziție flexată, cu genunchiul drept îndoit pe piept și genunchiul stâng flexat sub bazin. Toate oasele piciorului său drept sunt prezente, dar nu există piciorul stâng.

Alături de rămășițe au fost îngropate bucăți de silex și o bucată de ocru roșu. Pe mormânt, deasupra capului și a brațelor, au fost plasate pietre de calcar, probabil ca semne de înmormântare.

A fost exclusă o amputație accidentală sau din cauze naturale

Fragmentele din tibia stângă și diafizele fibulei recuperate de sub femurul stâng arată o tăietură curată, înclinată, acoperită de os remodelat. Amputația nechirurgicală (care ar fi rezultat dintr-un accident, de exemplu), atacurile unui animal sau alte traumatisme nu ar fi putut produce secțiunea oblică a osului. De asemenea, mușcăturile de animale în acea perioadă au provocat aproape întotdeauna infecții și nu există dovezi de infecție în acest os.

Acest lucru arată că vănătorii-culegători știau suficient de multă medicină pentru a efectua operația fără pierderi de sânge sau o infecție fatală, au concluzionat autorii.

Cercetătorii nu știu ce fel de instrument a fost folosit pentru amputarea membrului sau cum a fost prevenită infecția, dar ei speculează că tăietura ar fi putut fi făcută cu un instrument de piatră ascuțit și subliniază că o parte din plantele abundente din regiune aveau proprietăți medicinale.

Individul a avut o mobilitate limitată pentru tot restul vieții

În vârstă de aproximativ 20 de ani la momentul morții, individul era doar un copil atunci când i s-a îndepărtat piciorul inferior. Secțiunile supraviețuitoare ale tibiei și fibulei stângi sunt mai mici decât cele ale piciorului drept, deoarece au încetat să crească după operație.

Probabil că nu avea mai mult de 12 ani și a trăit până la vârsta adultă, în ciuda rănii sale. Oasele piciorului său stâng prezintă dovezi de atrofie musculară severă și chiar și cel drept intact prezenta semne de atrofie, ceea ce sugerează că tânărul avea o mobilitate foarte limitată și a trebuit să fie îngrijit până la moarte.

Descoperirea a fost publicată în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Cele mai vechi movile ceremoniale create vreodată de om în America de Nord

Cartea Morților, un ghid al vieții de apoi în Egiptul Antic

Mormânt medieval dublu, găsit întâmplător într-un șanț circular

Călugării medievali erau „plini de paraziți”, arată un studiu